Postări
•8/03/2016 09:19:00 p.m.
Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini
nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca
web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836
e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP:
3561 / A / 1992
===============================
NORTH COAST 500 - TURUL SCOTIEI PE
BICICLETA
Clubul
de Cicloturism "NAPOCA" (CCN) are placerea sa va ofere relatarea unei
recente ture cicloturistice in nordul Scotiei, scrisa cu mult suflet de Ovidiu
Pop, un membru activ CCN care are un bogat palmares de ture pedestre si
biciclistice de lung parcurs, dar si nimbul artistic necesar unei impartasiri
atractive pentru public a frumoaselor trairi din asemenea sejururi active pe
meleaguri indepartate. Ovidiu Pop a coordonat multe actiuni din programul
"Velomond" al CCN iar profesional este cunoscut si ca redactor al
multor editii ale cunoscutei emisiuni "Natura si Aventura", dar si al
filmului "Islanda - Cu bicicleta in desert", difuzate pe TVR. Sa ii
dam cuvantul !
Radu Mititean
director executiv CCN
================================
North Coast 500 - turul Scotiei pe
bicicleta
de Ovidiu Pop
Am
sa fac o scurta descriere a unei excursii in Scotia cu bicicleta , incercind sa
vorbesc nu despre date tehnice ( care se gasesc pe site-uri, harti, gps, etc. ) ci despre
trairea pe care am avut-o impreuna cu Zsolt, calatorind intr-o tara din Nord.
Nu sint prima data la aceasta latitudine, am mai fost de doua ori in Islanda,
dar mi-am reconfirmat pasiunea pentru calatoriile in aceste parti ale lumii.
North Coast 500 e o ruta ce presupune parcurgerea a 500 de mile de-a lungul
coastei nordice a Scotiei apoi a coastei de est, cu intoarcere la Inverness.
Exista un site ce da toate detaliile.
Noi
am parcurs traseul si, pentru ca pedala a mers struna si mai aveam timp,
energie si bani, am mers cu trenul in sud la Edinburgh, de unde am urcat spre
Inverness, strabatind doua parcuri nationale si atingind mai multe puncte de
interes turistic. Astfel, excursia noastra, ce viza North Coast 500, s-a
transformat aproape intr-un tur al Scotiei, de unde si titlul. Am parcurs cam
800 de mile (deci aprox 1200 de kilometri) cu vreo 15000 metri diferenta de
nivel in 13 zile de pedalat. Am ales varianta pe asfalt cu bagajele pe
bicicleta si cu anvelope subtiri, "de fuga".
Scotia
este o tara fundamental turistica. Peisajul e alpin, desi altitudinea e joasa,
aproape de nivelul marii, astfel ca la 400 - 500 de metri e ca la noi la 2000.
Piscuri montane negre, din granit, se ridica brusc din intinderile neverosimil
de verzi, brazdate insa de nenumarate lacuri si riuri cu apa limpede sau de
intrinduri foarte lungi ale marii. In Scotia te afli tot timpul in preajma
marii. Orice apa, oricit de intinsa sau vijelioasa, este limpede de poti bea
din ea. E raiul pastravului si al somonului. In partile joase, vegetatia devine
abundenta si apar specii din zonele mult mai calde, datorita climei maritime
caracterizate de variatii mici de temperatura. Aici nu ai parte nici de ger
nici de canicula. E un paradis, pe bune.
Totul
e bine asezat, orice casa are sute de ani vechime sau daca nu, e facuta sa
arate asa, inclusiv infrastructura turistica. Am dormit in campinguri
(suficient de numeroase si de bine echipate) cit si la pensiuni si hoteluri.
Intotdeauna intri in gradina si abia apoi vezi cladirea. De fapt impresia
generala e ca tara e o imensa gradina. Am fost in multe locuri unde marsul de
apropiere spre un loc celebru sau punct de interes era de fapt un drum
plicticos prin locuri banale, dintrea acelea care nu se vad pe site-ul ce
promoveaza zona respectiva. Scotia nu e asa. E o tara fabuloasa la fiecare pas.
Iei curba, in a zecea zi de pedalat sa zicem, si descoperi un peisaj, un loc, o
situatie, cu totul noi.
In
varianta pe asfalt calatoria e lejera din punct de vedere sportiv. Cu mici
exceptii, nu sint pasuri de trecut la altitudine, iar vaile sint lungi, de-a
lungul lacurilor, cu urcari lejere in care diferenta de nivel se stringe pe
nesimtite. Am zis cu mici exceptii, pentru ca in nord sint citeva locuri cu
urcari de anvergura sau in care ai parte de coboriri scurte iar apoi de "gituri"
la urcare de chiar si 20 la suta. Daca acestea se succed intreaga zi, situatia
poate deveni siciitoare…
Deci
o calatorie de placere, la indemina oricui, printr-o zona destul de salbatica,
slab populata, dar in care tusa umana nu te deranjeaza deloc. Dimpotriva.
Nordul Scotiei e unul dintre cele mai putin populate locuri de pe planeta. Cu
toate acestea, vestigiile istorice se gasesc la tot pasul. Resedintele
clanurilor din vechime pot fi vizitate, fie ca e vorba de castele inca locuite
sau conservate, fie ca au mai ramas doar ruinele… Tusa civilizatiei celtice,
diferita de cea engleza (germanica) de la sud se face bine simtita.
Pe
noi Brexit-ul ne-a prins in Scotia, prilej cu care am aflat ca scotienii n-au votat
nicidecum majoritar “leave”. Ajunsi la Inverness cu o saptamina inainte de vot
am zarit pe toti stilpii afise cu “vote leave” . Nici unul insa cu”remain”. Am
inteles pe loc care era opinia ce trebuia schimbata. De altfel votul Scotiei a
fost edificator. La plecare am conversat cu un englez, “boy“ la hotelul unde am
stat. Ne-a zis ca scotienii sint persoane traditionale, avind legaturi si
facind afaceri doar in familie. Adica ceva normal in tara clanurilor. Cu toate acestea
ei au un lucru in comun. Cu totii ii urasc pe englezi. Si omul stia ce vorbea,
caci era de la Londra.
Dincolo
de politica, oamenii sint binevoitori si prietenosi. Toti sint dornici sa intre
in vorba si sint interesati pe bune de povestea ta. Ca la noi la tara. Mi-am
amintit de Charles si despre preferinta lui pentru Transilvania, unde oamenii
ii amintesc de locurile copilariei, adica de Scotia. Dupa doua zile, Zsolt mi-a
zis ca precis sintem ceva celebritati prin zona, caci prea ne saluta toata
lumea si ne face cu mina …
In
nord, drumurile sint inguste, cu refugii pentru depasiri, dar masinile te
asteapta, trag pe stanga sau merg usor in urma ta, incercind sa te jeneze cit mai
putin. Nimeni nu se grabeste… Claxonul nu e decit un accesoriu. Lumea iti face
cu mina , te incurajeaza ca la cursele de ciclism , copii aplauda , ce mai … te
simti intr-al noualea cer. In nord unde e mai salbatic, drumurile de asfalt
sint putine si sint folosite in comun de autovehicule si biciclete.
In
sud, unde e mai populat si mai turistic, exista piste de biciclete, complet
dedicate, pe foste drumuri sau amplasmente de cale ferata, cu asfalt nou-nout
sau macadam. N-ai nevoie de gps, totul e perfect marcat si asta pe sute de
kilometri ! N-ai decit sa pedalezi si sa te bucuri de frumusetile patriei!
Peisajul Scotiei e intrucitva asemanator cu cel al Islandei, dar in vai
vegetatia e mult mai abundenta. Dar, la fel ca in Islanda, cind iesi de pe
drumul de asfalt, lucrurile se schimba. Traseele de mountain-bike sint mai extreme
iar Scotia e o tara dedicata pentru mountain-bike. Cam astea ar fi punctele
tari. Ar trebui sa mai adaug berile de tip “ale,“ dintre care unele sint realmente
fabuloase, iar despre whisky ce sa mai vorbim… Inteleg ca are principalul aport
la produsul intern brut al Scotiei.
Iar
acum ar trebui sa trec la punctele slabe. Pe la noi, opinia generala e ca
vremea din Scotia, si din nordul Europei in general, e cam nasoala. Se stie ca
la noi sportul national e statul in chiloti, fie vara la all-inclusive, fie
iarna cu centrala pe 26 de grade. In Scotia n-am prins nici o zi fara ploaie.
Asa numitele “ showers” vin si pleaca usor, pe nesimtite, fara cantitati
abundente, fara vijelii si fronturi, alternate fiind de acel sentiment al
soarelui de dupa ploaie cu lumina ce vine de la orizont, data de un soare ce nu
se ridica nicioadata deasupra capului, in asa fel incit te afli la un permanent
apus. Sau rasarit. Temeratura e de 15-18 grade. In aceasi perioada acasa urca
spre 40. Iarna la noi avem minus 20 iar intr-o singura zi poate sa sara pina la
plus zece. In Scotia tempertura pe timpul iernii e mult mai binda iar vremea in
general e mult mai stabila. In aceste conditii as supune la vot daca vremea din
Scotia sa fie unul din punctele slabe.
Ar
mai fi preturile. Asta chiar e un punct slab. Tara e scumpa mai ales pentru
buzunarul unui roman. Apropo, dupa vizita la Castle of May, unde regina petrece
o anumita perioada de timp in fiecare an, am fost rugati sa ne trecem in cartea
de oaspeti ca fiind primii romani care viziteaza castelul… Pe bune. Ce e in
tari precum Germania sau Franta in euro, in Scotia e in” pounds”. Deci scump, dar
nu inaccesibil. Cu putina grija te poti bucura si de peisaj si de gastronomia/
bauturicile locale.
Ar
mai fi musculitele. Nu te inteapa dar te napadesc. Mai ales in nord. Pur si
simplu te acopera. In campinguri e ok caci dau cu substante dar daca doresti sa
pui cortul in boscheti sau pe malul marii , ceea ce e perfect legal si chiar
minunat, s-ar putea sa ai o problema. Pe care o poti rezolva daca te imbraci
bine si te dai cu solutii.
Si,
in fine , ar mai fi gardurile. Tara e realmente brazdata de garduri, de la cele
vechi , traditionale pina la nesfirsite garduri de sirma… Unde te astepti mai
putin. Dar cred ca asta are de a face cu necesitatile practice, cu traditia si
cu felul de a fi al oamenilor.Si nu e un capat de tara.
Astea
fiind spuse , punind totul in balanta, m-as intoarce in Scotia oricind. Poate
la o tura de mountain-bike.
Inchei
multumind Clubului de Cicloturism Napoca al carui membru sint. Va urma si o lucrare
filmica alcatuita din fotografii si imagini luate cu un go-pro. Ceva fara
pretentii de profesionism dar care va revela, cred, atmosfera din Scotia.
Cluj-Napoca,
iulie 2016
==============================
